Sursa textului literar: Inspirație vs. Construcție

William Blake, The Ancient of Days, 1794

Iată o serie de șapte întrebări pe care să le aveți în vedere atunci cînd veți citi materialele pentru temele 2 și 3, Inspirație vs. Construcție:

1. Ce argumente folosește Socrate pentru a arăta că poezia și creația artistică sînt produsul inspirației venite din partea zeilor și nu un meșteșug uman?

2. Cît este de contextualizat istoric punctul de vedere al lui Socrate și de ce acest punct de vedere pare a fi în spiritul a ceea ce spune Dante, însă nu a ceea ce spun Rimbaud și Kafka?

3. Ce fel de mijloace stilistice și retorice folosește Rimbaud pentru a defini poezia și arta modernă ca pe o alchimie a verbului?

4. Ce fel de lume este lumea poetului modernist: cu sau fără Dumnezeu? Ce fel de categorii sînt, în consecință, poeta vates/poetul-profet și poeta artifex/meșteșugarul, făurarul? Sînt opuse sau se suprapun la un moment dat?

5. De ce Dante spune că dragostea este sursa textului său? Ce fel de sens istoric, politic și cultural are dragostea pentru Dante în Viața nouă? Este acest lucru o modificare față de a spune că sursa o reprezintă zeii sau Dumnezeu?

6. Pînă la moartea Beatricei, Dante prezintă mai întîi poemele și apoi le analizează structura. După moartea ei, Dante inversează această ordine și vedem mai întîi principiile poetice ce stau la baza poeziei, și apoi sonetul sau cîntul. Reprezintă cumva acest lucru o schimbare a poeticii lui Dante și dacă da, cît de mult mai este el poeta vates și cît de mult artifex?

7. Pentru filosoful Socrate, poziția în privința sursei creației era foarte clar de partea creației inspirate de zei. Cu toate acestea, nici Dante, nici Rimbaud și nici Kafka nu intră exclusiv într-una dintre cele două categorii. Ce spune această ambiguitate pe de-o parte despre categoriile teoriei literare și pe de altă parte despre poziția celor trei scriitori în cadrul istoriei literaturii?