Textul literar ca punere in abis

1. În piesa Hamlet, se discută mult despre scris, scrisori și cuvinte, care toate se opun ideii de acțiune, iar aceasta este una dintre temele centrale ale piesei, inclusiv in celebrul solilocviu „A fi sau a nu fi.” Îl vedem pe Hamlet cum scrie literal pe tabla memoriei sale (în piesă, aceasta apare ca un obiect real, deși în mod normal este o metaforă) cuvintele Duhului tatălui său, porunca „Remember me!” („Să nu mă uiți!”). Hamlet poartă cu sine, către Anglia, propria sa condamnare la moarte în scrisoarea pe care i-a dat-o unchiul său, Regele Claudius, pe care Hamlet la rîndul său o distruge și apoi redactează un fals, prin care Claudius îi condamnă la moarte pe Rosencrantz and Guildenstern. În cele din urmă, Hamlet modifică textul piesei din piesă, rescriind Moartea lui Gonzalo sub numele de Capcana de șoareci. Dacă ne gîndim la textul Hamlet din acest punct de vedere, ca o serie de texte care se anulează reciproc, atunci care este relația dintre aceste multiple texte scrise?

2. Piesa Hamlet este compusă dintr-o serie de diferite piese de teatru care de intersectează: o tragedie a răzbunării pusă în scenă de către Duh, care acționează în raport cu Hamlet precum un regizor cu un actor, comandîndu-i mișcările; parodia unei piese de teatru deja existente, care îi aparține lui Hamlet, cel care rescrie piesa Moartea lui Gonzago și o tragedie a nebuniei pusă în scenă de Hamlet, pe care Ofelia o joacă pînă la identificarea totală cu rolul, înnebunind și în cele din urmă sinucigîndu-se. Cum anume se intersectează aceste piese de teatru diferite și care este scopul final urmărit de Shakespeare?

3. Această piesă de teatru funcționează și ca un metatext: este o piesă despre punerea în scenă a unor alte piese de teatru, despre rolul regizorului (cel care coordonează acțiunea altor personaje), și despre arta actoriei. Cîți regizori de teatru avem din acest punct de vedere în Hamlet și cum inteeacționează între ei?

4. Mario Vargas Llosa discută despre tehnica cutiei chinezești, care se mai numește și punere în abis (mise en abyme). Ea constă în reproducerea în mic, în cadrul unui text literar, chiar a aceluiași text literar, un exemplu bun fiind piesa în piesă pe care Hamlet o montează pentru a-l face pe unchiul său să își recunoască crima. Tehnica poate fi însă extinsă la structura piesei de teatru Hamlet, care reproduce, la diferite nivele și prin diferite variante, tema centrală a piesei: relația dintre un tată și fiul său. Din acest punct de vedere, piesa Hamlet se deschide și se închide cu povestea lui Fortinbras, tînărul moștenitor de drept al tronului Norvegiei care dorea să obțină înapoi pămînturile pierdute de tatăl său, pe nume tot Fortinbras, în fața regelui Danemarcei pe atunci, bătrînul Rege Hamlet, tatăl prințului Hamlet. Între Fortinbras și Hamlet există așadar o identitate perfectă, însă poveștile lor au finaluri diferite. Hamlet, la rîndul său, dorește să răzbune moartea tatălui său, însă în raport cu Laertes și Ofelia, el joacă același rol pe care Claudius îl jucase pentru sine: acela de ucigaș al tatălui. Hamlet așadar joacă atît rolul ucigașului, cît și pe al fiului răzbunător în situații diferite, în funcție de nivelul piesei la care ne raportăm. Prin această identitate și simetrie dintre diferitele nivele ale narațiunii, se creează o structură de tipul cutiei chinezești, care arată precum o serie de cercuri concentrice, sau în cazul nostru, de piese de teatru concentrice, miezul fiind într-adevăr Moartea lui Gonzalo, piesa de teatru pentru care Hamlet este regizor și care reproduce în mic chiar subiectul piesei Hamlet. Ce vă spune această structură în raport cu relațiile stabilite între personaje? Gîndiți-vă la relații de simetrie, identitate, opoziție. Care este scopul final al construirii piesei Hamlet pe modelul cutiei chinezești?