Cititorul devine Autor, victimă a propriului personaj
- deliaungureanu
- Nov 30, 2016
- 3 min read
Pentru aceia dintre dumneavoastră care nu pot găsi filmul online subtitrat în română, l-am încărcat în Dropbox și îl puteți viziona prin descărcarea de la linkul de mai jos:
Pentru a putea vizualiza filmul trebuie ca mai întîi să îl descărcați în computerul dvs. Filmul NU poate fi văzut online prin Dropbox, unde veți putea vedea doar primele 5 minute.
1. Romanul Madame Bovary a fost rescris ca un roman grafic postmodern de către Posy Simmons și ecranizat de către Anne Fontaine cu titlul Gemma Bovery. Romanul lui Flaubert fusese subiectul unui proces în 1857, fiind acuzat de imoralitate și atac la bunele moravuri pentru că expunea povestea unei femei adultere fără să condamne explicit comportamentul ei. Mai mult, Flaubert își apropie foarte mult conștiința naratorului de conștiința Emmei Bovary, cu care se identifică: „Madame Bovary c’est moi” (Flaubert). În romanul lui Simmons și filmul Annei Fontaine, brutarul Joubert este atît cititor al romanului lui Flaubert care proiectează această ficțiune asupra Gemmei Bovery, la fel cum Emma Bovary făcea cu lumea din jurul său pe care o citea prin romane, cît și autor cu autoritate în privința felului în care proiectează povestea Emmei asupra Gemmei, intervenind chiar în viața acesteia din urmă pentru a o face să semene cît mai mult cu personajul lui Flaubert (îi trimite scrisoarea lui Rodolphe ca și cînd Harvé ar fi personajul din romanul lui Flaubert).
În cartea sa Ficțiunea postmodernă, Brian McHale scrie că „Ficțiunea postmodernistă este o artă imorală și are tendința să-și corupă cititorii.” Desigur, „artă imorală” trebuie citit aici ironic. Din acest punct de vedere, este Joubert „corupt” de literatura pe care o citește? În ce fel?
2. Una dintre problemele Emmei, personajul lui Flaubert, era aceea că era un cititor care nu făcea diferența între ficțiune și realitate, crezînd că ficțiunea este o reflectare fidelă a realității imediate. Cine joacă în filmul lui Fontaine acest rol și cu ce consecințe? Gîndiți-vă la remarca lui McHale conform căreia „ficțiunea postmodernistă, cu tot antirealismul ei, continuă de fapt să fie mimetică. Din păcate, a ales să imite obiectul greșit și îl imită pasiv și necritic.” Cît este de reală realitatea lui Joubert și în ce constă imitarea sa pasivă și necritică?
3. „Relația autorului cu personajele sale a fost descrisă, de asemenea, ca o formă de iubire.” (Brian McHale) Ce înseamnă iubirea în filmul lui Fontaine și cu ce mijloace cinematografice este pusă în scenă? Gîndiți-vă la multiplele relații de iubire dintre Joubert și Gemma, Gemma și Harvé. Este relația dintre Joubert și Gemma o relație tipică de iubire, sau este mai mult una dintre un creator și personajul său? Ce spune ea despre cum s-a modificat în postmodernism relația dintre un autor și personajul său? Gîndiți-vă la mișcările camerei de luat vederi în scenele în care Joubert o observă pe Gemma.
4. Brian McHale scrie că „relația erotică poate să servească și ca model productiv pentru relația textului cu cititorul.” Este Joubert și un cititor, și dacă da, cititor a ce și în raport cu cine? Ce spune despre romanul postmodernist faptul că Joubert este și cititor, dar și autor în acest film? Care mai sînt limitele puterii autorului în raport cu lumea pe care o creează?
5. „Versiunea literală a lui [Lawrence] Sterne privind scrisul ca evitare a morții este reluată de postmoderniști,” scrie McHale; dar, am putea adăuga, filmul Annei Fontaine arată că și cititul poate funcționa tot ca o evitare a morții în postmodernism. Joubert are pentru ce trăi atîta vreme cît în plictisitorul sat de provincie în care locuiește ajung personaje feminine care se potrivesc cu cele romanești. De cîte tipuri este moartea în filmul lui Fontaine și ce spune ea totuși despre relația dintre autor (Joubert, care supraviețuiește, iar finalul indică faptul că o va lua de la capăt, cu o altă narațiune, Anna Karenina) și personajul său (Gemma moare, ca și Emma în finalul romanului lui Flaubert)? Dar este oare relația atît de simplă sau Joubert mai este și altceva în afară de autor?