Autor, Autoritate, Paternitate

Autor, Autoritate, Paternitate

1. Analiza poststructuralistă a lui Michel Foucault, care prezintă autorul ca pe un construct al criticii și teoriei literare, a fost dezvoltată împotriva criticii literare tradiționale care citea orice text literar ca aparținînd exclusiv autorului care semnează textul. Conceptele noastre tradiționale de originalitate și geniu sînt, de fapt datate. Ele se nasc în romantism și sînt întreținute de scriitorii romantici aparținînd primei vîrste a romantismului, numit High Romanticism, cînd artiștii au idealuri de proporții cosmice, iar arta se îndreaptă mai mult spre întrebări filosofice și existențiale. Așa sînt poemul Luceafărul sau Scrisoarea I de Mihai Eminescu, dar și Faustul lui Goethe, Heinrich von Ofterdingen al lui Novalis ori poemele lui Byron și Shelley. Dar nu toate epocile definesc autorul ca pe un geniu cu o originalitate absolută. Epoca clasicismului francez ce rezultă din mai largul context al renașterii cere, dimpotrivă, întoarcerea la autorii clasici ai antichității greco-latine pe care autorul contemporan trebuie să îi imite, nu să îi deconstruiască în scopul de a fi original. Culturile sud-est asiatice precum cultura chineză sau japoneză definesc conceptul de autor ca pe unul colectiv (nu individual precum în culturile occidentale moderne), accentul căzînd pe continuarea tradiției (literare) și mai puțin pe exprimarea originală a artistului contemporan.

Cele patru criterii prin care în mod tradițonal atribuim un text unui autor anume sînt: unitatea stilistică, unitatea structural-teoretică, unitatea valorică și unitatea de timp și spațiu care face ca autorul să fie o figură limitată biografic la timpul în care a trăit (nu îi putem atribui de exemplu lui Shakespeare un text scris în secolul al XX-lea). Cum anume reprezintă filmul Genius conceptul de autor în raport cu cele patru criterii de atribuire a textului unui anume autor din textul lui Michel Foucault? Cui îi aparține de fapt textul autorului Thomas Wolfe?

2. Autorul este o funcție în cadrul sistemului literar produsă de diverși agenți: teoreticieni, critici literari, editori, traducători, dar și de către scriitorii înșiși. Din acest punct de vedere, cine produce pe cine în filmul Genius? Gîndiți-vă la toți cei cu care Thomas Wolfe intră în contact: editorul, soția, alți autori pe care îi admiră.

3. În eseul său, „Ce este un autor?,” Michel Foucault notează patru caracteristici care descriu funcția-autor: 1. Lectura biografică a textului; 2. Unitatea stilului în operele aceluiași scriitor; 3. O dezvoltare progresivă și o cristalizare a patternului unui scriitor de-a lungul operelor sale, în timp; și 4. Existența unei singure voci care își asumă paternitatea unor texte diferite. Cît de mult respectă scrierile lui Thomas Wolfe aceste caracteristici atunci cînd reduce textul în urma discuțiilor cu editorul Max Perkins? Cine ia deciziile cu privire la ce rămîne în text și a cui concepție estetică de fapt se impune? Concepția estetică a lui Thomas Wolfe despre cum trebuie să arate un roman diferă sau nu de a editorului Max Perkins? Cît de importantă este concepția estetică în atribuirea textului unui autor sau altuia?

4. Max Perkins sugerează diverse editări de conținut și structură aparent pentru a fi fidel textului lui Thomas Wolfe, și cu toate acestea îl vedem de multe ori rescriind sau reformulînd textul romanului. Cît de multă autoritate poate avea un autor în ceea ce privește textul său, respectiv asupra vieții textului său atît înainte cît și după ce a fost publicat? Cum atribuim atunci paternitatea unui text scris? Cît de individual este autorul nostru modern și cît de mult este, de fapt, un autor colectiv? Gîndiți-vă la întreg procesul prin care un autor devine autor, în timp -- și mai ales la numărul de persoane cu care interacționează în acest proces, persoane care contribuie în mod esențial la formarea concepției sale estetice despre lume și despre procesul artistic.

5. Ce mai înseamnă atunci noțiunea noastră romantică de geniu și la cine se referă de fapt titlul filmului?

Avînd în vedere că ne interesează noțiunile de autor, autoritate și paternitate – vă rog să urmăriți cu mare atenție mai ales:

1. concepțiile artistice i.e. estetice ale editorului Max Perkins vs. ale autorului Thomas Wolfe

2. cum influențează aceste concepții diferite forma (i.e. lungimea și structura) romanului ca tot unitar, dar și a construcției frazei individuale.

3. cine contribuie și în ce mod la formarea autorului Thomas Wolfe? Gîndiți-vă inclusiv la ce face ca un autor să aibă posiblitatea fizică și materială de a opta pentru cariera de scriitor.